Joi, 19 mai 2022. Ascult pe repeat noua melodie a celor de la Vunk, “Dorul are multe forme”. Au lansat-o pe 13 mai 2022, de Ziua Dorului.
Ziua Dorului, uitasem de asta. In ultima perioada am inceput sa uit multe. Am inceput sa uit cine eram odata. Simt cum fiinta mea s-a scindat. Eu, cea de dinainte si eu, cea de acum.
Ma uit la fotografii vechi ca la ale unui strain. Multe amintiri pe care le-am uitat, se pare. Locuri vizitate, oameni pe care i-am cunoscut, momente si emotii pe care le-am trait. Ma uit in urma cu nostalgie la tanara de 20 si ceva de ani, care pasea pe ritmurile vietii usor timida, melancolica, mereu in cautarea unui trecut mai bun, mereu cu un gol in suflet. Dar mai era ceva. Tanara aceea mai avea inca speranta in suflet. Pastra in ea o farama de inocenta, vedea probleme majore, acolo unde de fapt erau mici obstacole, sau trepte catre ceva mai bun. Nu stia, de fapt, ca altele sunt mai grave, mai triste, alte obstacole sunt imposibil de trecut. Ma uit cu ochii mintii la ea si imi vine a-i striga: “Trezese-te si traieste! Cand viata te va lovi cu valuri si mai mari toate astea ti se vor parea minore”. Tanara nu stia atunci mai sunt trepte de urcat, mai sunt obstacole de indepartat, mai sunt munti de cucerit.
Imi impart acum viata in doua: cea de dinainte si cea de dupa val. Imi e dor de cea de dinainte. Daca as fi stiut atunci ceea ce stiu acum cu siguranta as fi reactionat altfel. Dar presupun ca toate acestea fac parte din procesul de maturizare. Nu este suficient sa termini o facultate, sa iti gasesti un job si sa zbori din cuibul parintilor. Maturizarea presupune suferinta, durere, tristete, melancolie, experiente grele. Inseamna multa munca cu tine insuti. Inseamna sa inveti sa accepti ca traumele, suferinta crancena, durerea aceea sufleteasca pe care o simti pana in adancul sufetului exista. Inseamna sa inveti sa inveti sa accepti ca uneori, poate de cele mai multe ori pierzi. Pentru ca, da, o sa pierzi multe in viata. Inseamna sa capeti puterea de a privi soarele in fata, cum ar spune Yalom. Sa accepti moartea ca parte din viata. Moartea ta, a celor dragi tie, parinti, frati, prieteni, iubiti. Toate relatiile pe care le formam de-a lungul vietii la un moment dat se incheie definitiv prin moarte.
Tanjesc acum dupa problemele de odinioara, imi vine sa rad cand ma gandesc cat de mari mi se pareau atunci. Oare de ce nu suntem capabili sa intelegem anumite lucruri la timp, ci in timp?
Dorul are multe forme, da. Imi e dor de zilele simple din copilarie, de adolescenta, de anii de facultate, de concerte, de iesiri, de ascultat muzica, de ploile torentiale de vara, de zilele reci de toamna, de visat cu ochii deschisi. Imi e dor de examene, profesori, emotiile pe care le simteam atunci. Dar cel mai mult imi e dor de linistea sufleteasca. Pentru ca atunci o aveam, desi nu stiam. Aveam un univers complet, dar nu constientizam. De adevarul acesta trist mi-am dat seama atunci cand universul meu s-a destramat prin moarte.
Si oare cum facem sa nu ne mai fie dor?